Tenerife: povestiri de neuitat

N-aveam prea multe asteptari cand am ajuns, cam sifonati de oboseala, in Tenerife Norte. In urma combinatiilor de low-cost care ne-au dus pana acolo cu economii deloc de neglijat, petrecusem o zi intreaga in aeroport si avion ceea ce, pentru travelistici neantrenati in zboruri de cursa lunga (si nu pe deplin recuperati de la nunta) n-a fost nici greu dar nici prea usor. Am plecat din Bucuresti cu EasyJet-ul de ora 12, fentand traficul cu o tura cu metroul pana-n Pipera, am ajuns patru ore in Madrid si, cu ceva intuitie, am gasit o autoservire delicioasa intr-unul dintre terminale, unde ne-am indopat cu brio pentru restul zilei. Dupa vreo doua ore, decolam in acorduri de jazz (minunata idee sa pui muzica in avion) cu Iberia, pe care aveam s-o uram atat de mult la intors. Dupa inca 2 ore si jumatate si inca un fus orar, aterizam pe la noua seara cu sentimentul ca e cel putin miezul noptii.

Prima parte a vacantei avea cartierul general in Puerto de la Cruz, la aprox 20-25 km de aeroport. De la ghiseul Cicar am recuperat in cateva minute masina pe care o inchiriasem online, cu cateva saptamani inainte, pentru toata vacanta (11 zile = 230 euro), am iesit pe autostrada si dupa vreun sfert de ora, cu toata oboseala si dezorientarea, parcam in fata hotelului. Cum erau inchise toate restaurantele ne-am delectat cu un sandwich de la benzinarie pe balcon, privind luminitele in zare.

A doua zi am luat masina catre oras, unde ne-am tot incurcat pe stradute extrem de inguste si extrem de abrupte, cautand un loc de parcare. Hoinarind pe strazi, cu toate cele 35 grade in cap, ne-am tot minunat de culorile vibrante din flori si din tufisuri, care urmau sa ne devina atat de firesti in perioada urmatoare. Un pranz absolut delicios ne-a facut cunostinta cu bucataria locala, cu cartofii copti in coaja cu mojo (coriandru si salsa picante), pestele proaspat excelent gatit si o sangria mereu diferita: uneori cu banane, alteori cu mere, sau traditionala, ca cea continentala. Daca tot am ajuns aici, trebuie mentionata friptura de iepure si branza la cuptor, ciocolata alba cu mandarine inghetate, si multe altele, surprinzatoare de fiecare data, in cel mai bun sens.

Surprizele au fost cred, lait-motivul vacantei noastre. Fie ca vorbim de peisajele extraterestre din parcul national din preajma vulcanului, cu zgura sau praf stelar in varf de vans, deasupra norilor, sau de bucuria copilareasca cu care ne minunam de spectacolele de delfini si de pinguinii din Loro Parque, sau de oraselele pitoresti din munti, cu spiritul si specificul lor aparte, pline de culoare locala si voie buna.

Apropos de culoarea locala, ne-am petrecut cateva seri intr-un local italian get-beget, cu bruschette si chelneri care zambesc cu dintii si se aseamana fizic cu jumatate din nationala Italiei, dar cu romante traditionale cantate printre mese de-un trubadur de varsta a doua cu foc si patos, asortate la camembertul pane in sos de afine dupa care iti lingeai degetele cu sincer entuziasm.

In Santa Cruz ne-a fascinat auditoriumul - cladire minunata din toate unghiurile si toate onduleurile, dar altfel un oras care nu ne-a vrajit, asa ca ne-am inecat corabiile ratacite intr-o crama spaniola care ne-a amintit cu regrete de Barcelona si de locurile "jegos traditionale" unde cu-atata pofta infulecam alte minunatii. Pe plajele cu nisip negru, ciudate, innegrindu-ne la soare degetele pline de lecturi printre discutii mai serioase sau mai glumete, despre viitoruri mai indepartate sau mai apropiate, despre locuri mai senine si o viata mai tihnita, peste mari si tari. Prima saptamana de casnicie fericita si usor inconstienta am sarbatorit-o in jacuzzi inotand prin spuma, cu un pahar de vin alb din '78 pastrat pentru deschis "la nunta" :)

In sud ne-a izbit latura comerciala a intregii povesti, resorturi nesfarsite cu hoteluri, terase si lipsa de suflu local. Sunt demne de mentionat traumele din Siam Park, crasma de pe plaja unde ascultam singura trupa de rock de printre Elvisii de la terasele din jur si mai ales drumul de neuitat prin munti, pana la Masca, numai serpentine in ac de par pe-o banda si jumatate de abia reuseam sa ne-nghesuim ambele sensuri pe ea.

De ne-povestit, dar cu siguranta de experimentat! Ca si croaziera cu catamaranul, dupa balene si senzatia minunata de a fi la cativa metri de ele, in larg, fara nicio grija pe lume!

Restul pozelor aici. Enjoy!