Cum bloghezi senzatii, sentimente, ganduri razlete si ploaia pe o banca in parc, sub umbrela, la micul dejun? Am tot amanat sa scriu despre zilele in Amsterdam, ca sa le savurez cat mai mult aroma in suflet, sa conserv cat mai bine senzatia aceea de relaxare deplina, de uimire si liniste a gandurilor, plecate sa umble de-aiurea prin alte coclauri.
Nu stiu daca au fost de vina plimbarile pe canale, casele cochete si visatoare, berile la irish pub, haosul total al semnelor de circulatie (fara nicio semnificatie pentru pietoni sau biciclisti, gata sa se joace prinsa cu masinile, la semafor) sau poate toate astea la un loc, insa Amsterdam a ramas (absolut previzibil), orasul unde m-am simtit cel mai bine, cel mai tihnit, cel mai in voie eu.
