La schi

Recapitulare

Dupa un Craciun tihnit la Suceava, cu voie buna, zapada scartaind sub picioare si soare cu dinti, ne intorceam pe 28 spre Bucuresti, cu planuri de Revelion la cabana "plapumioara", in lipsa de alternative viabile (deh, asa e cand te trezesti in ultimul moment si nu-ti vine sa dai 600 eur pe cateva zile langa Brasov)... Deodata, pe la 12-1, in masina, imediat dupa Bacau, pica fisa. Repede, telefoane, intrebari, lamuriri, alte telefoane, gasit bilete de avion, cumparat bilete de avion prin telefon, cerut zile de concediu, pregatit liste & listute, despachetat, impachetat.

A doua zi dimineata la 7.30 eram in avion spre o vacanta la schi absolut neasteptata. Doua ore mai tarziu, in Treviso, inghesuiam doua trollere uriase, patru rucsaci si o placa de snowboard in si deasupra Peugeotului 106 al lui Pablo, ocupat pana la refuz de bagaje si 4 pasageri. Ne indreptam spre munti printr-o atmosfera descurajanta de primavara, dar cu asigurari repetate de zapada pe partii.

Incepem bine, pe 30, abia dezmeticiti, prima zi de schi la Obereggen si o finalizam cu diverse expresii greu de reprodus la adresa sistemului de transport italian, a soferilor de autobuz si a madamei de la oficiul de turism care nu stia citi orarul de autobuze. Prindem ultima cursa, schimbam in Monte San Pietro unde alergam dupa al doilea autobuz si reusim sa coboram, in ciuda indicatiilor, la statia potrivita.

A doua zi demaram un jogging matinal spre statia de autobuz si ne redirectionam spre Bolzano, in cautarea lui Yotzi. Petrecem cu cremwursti pe strada, admiram un maraton local, ne rasfatam cu cafea buna, torta de fructe si devastam un magazin de specialitati de ciocolata. Ne intoarcem in casuta lui Pablo, trecem la pregatiri si ne indopam cu bunatati de Anul Nou. Pocnim o sticla de sampanie la 11, pentru noul an romanesc, mai pocnim una si la 12, privind artificiile stil "licurici explodati" in cinstea noului an italian. Degustam peste la aburi cu brocolli si alte minunatii... Pare ca a inceput bine anul...

Pe 1, de dimineata, plecam la Canazei. Schiem toata ziua, nu ne grabim la timp si ramanem pe partie, asistand la un apus feeric printre munti, fara timp de poze si reflectii, nevoiti sa coboram pe schiuri pana la caderea noptii, ca sa prindem, inghetati, ultima cabina spre oras. Pe 2 si 3 schiem in Castelir, incercam cat mai multe rute, prindem ultimele autobuze, exploram Predazzo, descopar ce bine incalzeste un "Bombardino" fata de o cana de vin fiert. Ningeee!

Pe seara ne hotaram sa petrecem ultima zi in Venetia, asa ca impachetam totul rapid si a doua zi la pranz cochetam cu ideea unei plimbari cu gondola (imagini aici). Ne plimbam pe canale, ne ratacim, regasim drumul, apoi ne mai ratacim putin printre masti si cioburi colorate din sticla de Murano. Relaxare deplina, cladiri vechi, colturi intunecate. Imi dau seama cat de departe sunt de cursul normal al vietii si mi se pare aproape imposibil sa ma inchipui, atat de repede, inapoi la serviciu. Dupa o vacanta minunata, neasteptata, pe nerasuflate. Game on!

Inceput de an

... pe schiuri. Neprevazut, dar minunat ;)

Cel mai frumos oras din lume

In ’85 plecam din Vatra-Dornei decretand printre hohote de plans ca acesta este, fara dubiu, cel mai frumos oras din lume. Nu puteam sa-mi imaginez, la 6 anisori, ceva mai minunat decat sa mergi la scoala intr-un oras acoperit de troiene si sa chiulesti de la ore ca sa fugi pe partie cu schiurile ascunse dupa gard!

In fiecare iarna cand revenim, ne amintim cu drag de disperarea mea de atunci, radem si glumim desi uneori, privind inapoi, nu imi pot imagina un mod mai perfect de a fi trait vremurile acelea decat intr-un oras acoperit cu troiene si pasteluri in alb si negru, peste dealurile molcome ale Moldovei lui Alecsandri...

Ma opresc, de fiecare data, pe podul de langa gara sa privesc sloiurile din Dorna inghetata, de o poezie si un farmec imposibil de descris, ma plimb prin parc cautand din ochi veveritele sprintene sa le dau nucile special dosite prin buzunare... Gasesc tot mai putine, tot mai putin timp acolo, tot mai putin din mine pe podul inghetat, dar tot zglobie si plina de nazbatii ca atunci.

De data asta a fost deprimant amestecul de toamna tarzie cu niscaiva zapada, dealurile pe jumatate golase, raul inghetat ca intotdeauna, beculetele triste, soare cu dinti si oameni dezorientati... masini stinghere, cu schiuri in spate, exilate in parcarea din oras - departe de telescaun, departe de rasete si vin fiert cu scortisoara.

P.S. Mai multe imagini aici.

-15 grade Celsius

Bilet telescaun Vatra-Dornei: 13 RON.
Degete bocna pe aparat foto: de nepretuit!