O fuga la mare

Plecat in graba sambata dimineata, autostrada pustie, innorat si racoros, ca pentru o escapada la munte. Oricum nu voiam neaparat sa ne prajim la soare, ci sa respiram aer sarat si sa ne plimbam prn nisip. Ne-am oprit la Constanta, pe o terasa draga, magica, unde noaptea vin aerosoli colorati, din copilarie incoace. Am stat la povesti zambarind cateva ore, bucurosi ca ne vedem dupa atata timp, cu prilej de istorisiri si voie buna, cu briza in plete si pescarusi dupa urechi.

Am poposit apoi in Costinesti, la o pensiune simpla, placuta, la doi pasi de mare si de un camp de maci, cu iesire din camera in gradina. 100 Ron, curat, simplu, comfortabil. Vis-a-vis, terasa deasupra marii cu chelneri primitori, zapaciti si bucate delicioase. Plimbat prin statiune, ingrozit de invazia constructiilor noi, de kitch si lipsa de aer. Revazut Forumul, portocaliu, rondul fantanii aproape sufocat de constructii, discoteci in curs de amenajare, marea involburata de vant rece ce ne racorea amintirile... Seara, plimbare pe faleza, furtuna si-o bere buna la adapost.

Dimineata, mic dejun copios, apoi leneveala pe plaja, nefacand absolut nimic. Cu ochii inchisi, fara nicio preocupare intelectuala, nicio neliniste existentiala, niciun gand complicat, niciun to-do-list pe furis. Amintiri despre mine din alte vremuri, cu cercei jucausi si fara vreo grija pe lume. Amintiri de mine de departe, aproape uitata, uneori atat de usor de intuit, zbatandu-se sub gene. Valuri si liniste deplina. Eu de acum, usor prajita, ca o felie de paine usor bronzata, cu obrajii rumeniti si caldura placuta sub buze.