Cum Adriatica croata e impanzita de o puzderie de insule, fiecare cu specificul, povestea si farmecul ei, ne-am rezervat trei zile pentru island hopping. Am lasat asadar masina parcata milimetric pe o straduta ingusta din Split, am mutat strictul necesar in rucsaci, si am luat vaporul catre Vis, infulecand cu pofta din sandwich-urile yummy-yummy luate din port (13 kn). Acolo, urma sa na cazam la tanti care ne spusese in e-mail ca avea parul albastru si ochelari gri si ca ne va astepta in fata brutariei. La fata locului, s-a dovedit ca avea par gri si ochelari albastri si ne-a recuperat pentru a probabil aveam niste fete extrem de nedumerite. Dezorientarea noastra era insa de neglijat fata de debarcarea din 2003 cand, pe aceeasi insula constatam ca nu mai exista absolut niciun loc de cazare decat la hotel (dublu spre triplu fata de o cazare cumsecade la vreun localnic/pensiune) si deci singurele variante valabile de innoptat erau fie pe plaja (fara cort si fara sac de dormit) fie prin vreun bar, desi insula nu avea deloc un aer petrecaret. Am descoperit atunci Pensiunea Dionis, care nici macar nu se deschisese pentru turisti, cu dus cu hidromasaj care s-a dovedit a fi un deliciu total dupa ce am depasit crizele de nervi datorate fluctuatiei extreme a temperaturii apei de la dus (in 2003 eram backpacking si aproape in fiecare zi pe drum, intr-un tur mult mai alert si lipsit de comfort). Acum am stat chiar langa doc si am plecat rapid in recunoastere.
Pe Vis e o fosta garnizoana militara, motiv pentru care mult timp nu a fost deschisa pentru turisti. Are un aer aparte de izolare si uitare, de te simti de la inceput "departe de lumea dezlantuita" si foaaarte relaxat. Pe insula sunt doua orasele: Vis si Komiza, unite de un drum direct, de 10 km, cu serpentine in ac de par (ca doar se schimba altitudinea cu vreo 300m), si de unul mai ocolitor, care ocoleste insula, de 30 km. Poze aici.
Am inchiriat deci un scuter (200 kn/12 ore) si am pormit la drum. Intai am luat-o pe drumul scurt, prilej de retrait traume legate de senzatia omniprezenta si foarte puternica de rasturnare, combinata cu vizualizarea unei izbituri in forta de stanci sau a rostogolirii in gol. O data ajunsi in Komiza, am renuntat la scuter si m-am plimbat fara tinta ceva timp (cam cat te poti plimba intr-un orasel atat de mic) si am esuat in fata unei pizza absolut bestiale, la Charlie's (60 kn).
Apoi, am luat-o pe drumul ocolit inapoi spre Vis, contempland cum soselele erau impecabile in mijlocul pustietatii asteia de printre dealuri si vii, si cum celelalte masini stiau sa ne depaseasca civilizat si fara a ne stanjeni deloc, chiar si pe serpentine. Drumul printre vii pe varf de insula de Vis - de nepretuit. Seara am petrecut-o pe o terasa intr-o curte, zgaindu-ne la luminitele din port, vorbind nonsensuri.A doua zi dimineata, negasind nicaieri sandwich-uri sau orice fel de mic dejun, ne-am orientat spre bufetul suedez organizat la hotel (35 kn). Ne-am suit apoi pe partaitoare (aka scooter) si am pornit spre plaja, ca vedetele, la 12. Am gasit singura plaja cu nisip de pe acolo si ne-am bucurat de prezenta indianului si fotomodelistei de pe vapor, prilej de voie buna si glume de autobaza ;)
Spre seara m-am accidentat intr-un ciulin care mi-a intrat adanc in deget, ocazie numai buna de a testa serviciile medicale dintr-o tara straina, mai civilizata si user-friendly cu strainii. M-am dus deci la doctor, la singurul doctor de pe insula. A fost dragut, manierat si usor grogy, ca dupa o siesta reusita, si mi-a scos destul de rapid si fara chinuri corpul delict. Socul a venit atunci cand a inceput dra sa completeze factura de 330 kn aka vreo 45 eur.
A treia zi deja venise vremea sa plecam mai departe, asa ca ne-am trezit cu noaptea-n cap (5 a.m.) si am luat catamaranul pana pe Hvar, insula de clubberi si fitze maxime, un fel de Ibiza de-a lor, insula cunoscuta si pentru campurile de levantica. Ne-am lasat rucsacii la garderoba (40 kn each) si-am plecat in cautarea unui loc de chillout matinal, esuand pe o banca in gradina de cactusi cu care se termina faleza. Poze aici.
Am lenevit cu spor si ne-am plimbat catinel colindand magazine de suveniruri hand-made, pana la mic-dejunul de la Hello (un fel de fast-food usor eco) alcatuit din cappuccino+sandwich+orange juice (45 kn). Ne-am mai plimbat prin soarele necrutator evitand cu gratie cafenelele de fitze maxime, urcand in mars fortat pana la fortareata din varful dealului.
Cum nu prea mai era nimic de facut, decat de zacut trendy-chic in cate un fotoliu pe malul marii, ne-am hotarat sa ne intoarcem mai devreme si am prins feribotul de ora 2. Ne-am mai plimbat fara tinta prin Palat si relaxat pe promenada.
