Pentru cineva care obsesiv cara in orice concediu si deplasare un talmes-balmes cuprinzand un DSLR, doua obiective, filtre, acumulatori, incarcator, trepied si care niciodata nu reuseste sa se intoarca cu mai putin de cativa gb si peste 1000 de cadre, de sortat in saptamanile urmatoare, as spune ca ideea de a pleca trei zile intr-un oras atat de minunat, divers si colorat ca Barcelona echipat cu doar un aparat de buzunar de vreo suta de grame este fie ilara, fie datatoare de cele mai acute spasme interioare. "Iubito, hai sa mergem mai light de data asta", spuse el aseara cand incepeam sa impachetez cele de mai sus. "Hai sa-l luam numai pe cel mic", continua, cu tonalitatea aceea speciala, care topeste sinapsele si naruie brusc logica si argumentele. Inceputul sfarsitului. In minte mi se deruleaza pe fast forward atatea colturi minunate, perspective deformate, suprapuneri, lumini si umbre, si toate planurile secrete de vanat lumina perfecta cernuta prin fantezii de care numai Barcelona se poate face vinovata. Damn it!
Cel mic, de putin timp al nostru si superficial testat, este un Sony TX1 luat la intoarcerea din Tenerife, tocmai pentru a avea o optiune mai light si mai comoda pentru instantanee. Zilnic in rucsac, dar insuficient testat. Cu zoom doar de 6x. Fara niciun capat de spectru apropiat macar vag de o perspectiva suficient de cuprinzatoare. Potrivit pentru serile cu prietenii intr-un bar, pentru ca intr-adevar la lumina slaba scoate cadre extrem de luminoase din motive tehnice care nu ma pasioneaza deloc. Cu o multime de setari gata stabilite care cica stiu ele mai bine sa regleze una alta si, atentie, fara mod manual. Cu un super-procesor care consuma bateria in timp record. Damn it!!
Depasind momentele de panica intensa, cedez. Ma bucur ca nu sunt un blogger celebru pentru ca definitely nu pot fi banuita ca fac asta pentru vreun PR stunt. Pentru ca aparatul mi l-am luat singurica, din visteria personala, si deci parerile si pozele care vor apare aici nu vor lua partea nimanui. Antecedentele demonstreaza ca nici macar nu vor fi descoperite oficial de producator, cum nici blogul de telefon nu a primit incurajari decat de la prieteni.
Cu inima stransa, un card de 4Gb si doua acumulatoare de rezerva, Barcelona here I come!
Cel mic, de putin timp al nostru si superficial testat, este un Sony TX1 luat la intoarcerea din Tenerife, tocmai pentru a avea o optiune mai light si mai comoda pentru instantanee. Zilnic in rucsac, dar insuficient testat. Cu zoom doar de 6x. Fara niciun capat de spectru apropiat macar vag de o perspectiva suficient de cuprinzatoare. Potrivit pentru serile cu prietenii intr-un bar, pentru ca intr-adevar la lumina slaba scoate cadre extrem de luminoase din motive tehnice care nu ma pasioneaza deloc. Cu o multime de setari gata stabilite care cica stiu ele mai bine sa regleze una alta si, atentie, fara mod manual. Cu un super-procesor care consuma bateria in timp record. Damn it!!
Depasind momentele de panica intensa, cedez. Ma bucur ca nu sunt un blogger celebru pentru ca definitely nu pot fi banuita ca fac asta pentru vreun PR stunt. Pentru ca aparatul mi l-am luat singurica, din visteria personala, si deci parerile si pozele care vor apare aici nu vor lua partea nimanui. Antecedentele demonstreaza ca nici macar nu vor fi descoperite oficial de producator, cum nici blogul de telefon nu a primit incurajari decat de la prieteni.
Cu inima stransa, un card de 4Gb si doua acumulatoare de rezerva, Barcelona here I come!
No comments:
Post a Comment