Revin deci cu review-ul restant, dupa ce constiincios am fost trasa de urechi pentru neglijenta :p Impresia generala este ca, din cand in cand, o mica dezmorteala din tabieturi si obiceiuri, oricat de bine fundamentate erau ele initial, face bine la spirit si aduce perspective noi. Ca o despartire mai lunga, care iti aduce mai clar in prim-plan toate motivele acelea deloc constientizate zi de zi pentru care ti se face dor atunci cand ti se face dor.
Tura la Barcelona a fost exemplul cel mai bun despre cat de bine ti-e cu un plus de confort. O ciocolata calda cand ti-ai inghetat mainile pe aparat, un picnic pe banca dupa ore intregi de zgait prin muzee, un rucsac in minus cand iesi la plimbare. Desi la capitolul rucsace chiar nu pot sa ma plang de nimic, sa n-am grija unui aparat de aprox 2 kg si durerile de spate aferente unei zile pline de preumblari, cu mai-sus-mentionatul de gat, a fost o schimbare binevenita. Una care mi-a reamintit despre limite: cele evidente sau nu.
Cele evidente le intuiam de acasa: mai putina flexibilitate la focalizare, lipsa optiunii de focus manual si DOF mai putin precis - dar toate micile inexactitati pe toate aceste fronturi de multe ori duc la rezultate mai bune, acele cadre geniale izvorate nu din stiinta de a le fi planificat, ci din greseala bine chitita. Se adauga zoom-ul aproape inexistent (compensat prin crop-uri ulterioare) navigarea mai inceata prin setari (incomparabil mai mult timp de cand il deschid pana apas pe buton in cunostinta de cauza), dar intr-o escapada in care nu ne-am grabit nicaieri, n-am adunat nici regrete pentru oportunitati ratate. Printre cele asumate, cea mai dureroasa a fost lipsa filtrelor, mai ales imposibilitatea de a scapa de reflexiile din vitrine. Sorry, Georgie!
Cele subtile s-au lasat descoperite pe parcurs: scenele ratate de pe strazi, noaptea, contrastul scazut si nicio varianta suplimentara de reglaj (doar shortcut-ul cu sub-expunerea pentru culori mai puternice), imprecizia lui smile shutter de a detecta grimase care nu expuneau si dantura, ratand deci zambetele placute, tihnite, care se pierdeau printre atatea alte expresii posibile, sub radarul automat al unui aparat performant, dar lipsit de intuitia profund umana pe care nu stiu de ce ma asteptam s-o gasesc.
Surprizele placute au compensat insa din plin: luminozitatea incredibila din baruri, focus-ul superior oricarei alte sapuniere in ipostaze gurmande, setarile extrem de bine alese pentru scenele predefinite. Modul de panorama automata, cel care de fapt m-a convins sa cumpar acest model (in fata nostalgiei unui panasonic deja testat), a fost joaca preferata.
De la perspective mult mai cuprinzatoare decat normal, pana la aberatii flamboyante - desi ia ceva exercitiu sa faci dintr-un arc de triumf un Tour Eiffel improvizat (senzorul ultra-destept se blocheaza cand sesizeaza ca e ceva in neregula la miscarea liniara pe care o presupune o panorama bine educata)
Concluzionand, TX1 e o alternativa viabila, desteapta, suficient de performanta pentru a te face sa uiti de profunzimile pe care acum nu le mai ai la indemana renuntand la (D)SLR. Pentru cei comozi si in egala masura pentru cei sub 1,60 m, reprezinta confortul unor kg in minus si al unor amintiri la fel de vii (chiar daca nu din cele care pot ajunge coperti de revista). Pentru mine este cu siguranta alegerea vacantelor light, al weekendurilor prelungite in care un singur rucsac te obliga sa lasi toate mofturile acasa.
Toate pozele aici. The good, the bad, the ugly and the shamelessly sunny ones ;)
Tura la Barcelona a fost exemplul cel mai bun despre cat de bine ti-e cu un plus de confort. O ciocolata calda cand ti-ai inghetat mainile pe aparat, un picnic pe banca dupa ore intregi de zgait prin muzee, un rucsac in minus cand iesi la plimbare. Desi la capitolul rucsace chiar nu pot sa ma plang de nimic, sa n-am grija unui aparat de aprox 2 kg si durerile de spate aferente unei zile pline de preumblari, cu mai-sus-mentionatul de gat, a fost o schimbare binevenita. Una care mi-a reamintit despre limite: cele evidente sau nu.Cele evidente le intuiam de acasa: mai putina flexibilitate la focalizare, lipsa optiunii de focus manual si DOF mai putin precis - dar toate micile inexactitati pe toate aceste fronturi de multe ori duc la rezultate mai bune, acele cadre geniale izvorate nu din stiinta de a le fi planificat, ci din greseala bine chitita. Se adauga zoom-ul aproape inexistent (compensat prin crop-uri ulterioare) navigarea mai inceata prin setari (incomparabil mai mult timp de cand il deschid pana apas pe buton in cunostinta de cauza), dar intr-o escapada in care nu ne-am grabit nicaieri, n-am adunat nici regrete pentru oportunitati ratate. Printre cele asumate, cea mai dureroasa a fost lipsa filtrelor, mai ales imposibilitatea de a scapa de reflexiile din vitrine. Sorry, Georgie!
Cele subtile s-au lasat descoperite pe parcurs: scenele ratate de pe strazi, noaptea, contrastul scazut si nicio varianta suplimentara de reglaj (doar shortcut-ul cu sub-expunerea pentru culori mai puternice), imprecizia lui smile shutter de a detecta grimase care nu expuneau si dantura, ratand deci zambetele placute, tihnite, care se pierdeau printre atatea alte expresii posibile, sub radarul automat al unui aparat performant, dar lipsit de intuitia profund umana pe care nu stiu de ce ma asteptam s-o gasesc.
Surprizele placute au compensat insa din plin: luminozitatea incredibila din baruri, focus-ul superior oricarei alte sapuniere in ipostaze gurmande, setarile extrem de bine alese pentru scenele predefinite. Modul de panorama automata, cel care de fapt m-a convins sa cumpar acest model (in fata nostalgiei unui panasonic deja testat), a fost joaca preferata.
De la perspective mult mai cuprinzatoare decat normal, pana la aberatii flamboyante - desi ia ceva exercitiu sa faci dintr-un arc de triumf un Tour Eiffel improvizat (senzorul ultra-destept se blocheaza cand sesizeaza ca e ceva in neregula la miscarea liniara pe care o presupune o panorama bine educata)
Concluzionand, TX1 e o alternativa viabila, desteapta, suficient de performanta pentru a te face sa uiti de profunzimile pe care acum nu le mai ai la indemana renuntand la (D)SLR. Pentru cei comozi si in egala masura pentru cei sub 1,60 m, reprezinta confortul unor kg in minus si al unor amintiri la fel de vii (chiar daca nu din cele care pot ajunge coperti de revista). Pentru mine este cu siguranta alegerea vacantelor light, al weekendurilor prelungite in care un singur rucsac te obliga sa lasi toate mofturile acasa.Toate pozele aici. The good, the bad, the ugly and the shamelessly sunny ones ;)
No comments:
Post a Comment