Imi era dor de Spania, mai ales de cafea, asa ca am decis ca ultima vacanta in doi sa ne duca pana la Madrid, de Revelion. Ma tot invarteam in jurul subiectului de ceva timp, mi-era putin teama sa nu-mi detroneze Barcelona din suflet, dar curiozitatea a invins si bine a facut.
A fost o vacanta atipica, nu am vizitat mai nimic intrucat, in 6,5 luni insarcinata, nu prea-mi venea sa stau la cozile interminabile de la muzee, oricat mi-ar fi placut sa ne delectam cu cate o expozitie. Am ajuns la una singura, la Caixa Forum, care ne-a placut mult de tot, si-am incheiat elegant capitolul revelatiilor culturale. Madridul pe care l-am gasit noi, de Revelion, era aglomerat, supra-aglomerat mai exact, asa ca am luat-o mai light si ne-am plimbat, am poposit prin carciumi si cafenele, ne-am relaxat.
Revelionul planuiam sa-l facem la Hard Rock Cafe, dupa ce numaram secundele vechiului an in Placa del Sol, alaturi de tot Madridul. La propriu, tot Madridul. Nu a fost un plan prea bun pentru burtica, am ajuns pe la 22.00 in zona, apoi nu mai circula metroul, am gasit un coltisor de taverna unde sa mancam ceva, si pe la 23 am pornit spre piata. Am trecut prin doua controale de politie, erau filtre pe toate strazile laterale, cu scopul de a confisca sticlele de sticla si alte obiecte periculoase. Ne-am zgait la ceas, alaturi de 500.000 de oameni, ne-am pupat, ne-am bosumflat ca n-avem artificii de niciun fel si asta a fost. La Hard Rock Cafe n-am mai ajuns, intrucat strazile erau blocate de mase compacte de oameni care mergeau in alt sens, asa ca am luat-o pe jos spre hotel si-am sarbatorit Anul Nou cu gogosi de la Dunkin Donuts, cele mai bune din lume, mai ales cand poftele irationale te duc de trei ori pe zi pe-acolo.
No comments:
Post a Comment