Balcic

Saptamana de relaxare in Balcic a inceput cu nopti nedormite, deadline-uri si o tura cu autocarul pana acolo, intrucat restul lotului component pentru concediu plecase deja cu doua zile mai devreme, conform celor stabilite. Din ratiuni de urgente corporatiste, n-am putut demara in vacanta o data cu ei, asa ca i-am urmat cat de repede. Pe jumatate adormita am reusit sa nu ratez plecarea de la 6 dimineata, vis-a-vis de Gara de Nord, cu un autocar confortabil, dar plin de discutiile obisnuite despre hoteluri, oferte turistice, plaje, etc. Le-am tratat cu atentia cuvenita si o portie buna de somn pana la granita. Bulgaria m-a intampinat cu campuri nesfarsite de floarea soarelui si-o ploaie calda prelingandu-se pe geam, care m-au aruncat brusc intr-o nostalgie filosofica din care doar un pahar de vin bun lipsea.

Pe la 11.00 am debarcat in Balcic, langa bazar, si m-am indreptat rapid catre o terasa umbroasa unde un ospatar numit Antonio si colegul lui cu fata de criminal in serie dar zambet larg si ospitalier m-au servit cu un mic dejun copios: branza la cuptor "Sofia District Style" si-o cafea buna. Cu forte proaspete m-am indreptat catre punctul de intalnire stabilit, unde am recuperat restul grupului vesel si pus pe sotii de vacanta. Ne-am cazat la pensiunea Sfantul Valentin, unde pentru 25 eur/noapte ne-am procopsit cu o camera curata, frumos mobilata, baie, bucatarie, balcon. Departe de centru si de orice altceva, pe o strda infundata unde nu ne deranjau niciun fel de zgomote.

Ne-am petrecut zilele intr-o maxima relaxare si fara nicio graba: la plaja, dupa inghetata, plimbandu-ne pe malul marii, tolanindu-ne la umbra pe terasa si in general fara nicio alta apasare decat cea legata de urmatorul rasfat. Locul de pierzanie a fost restaurantul Corona, unde am mancat tot timpul, fara sa reusim sa epuizam meniul sau sa gasim vreo mancare care sa nu ne placa. Deliciul suprem a fost branza la cuptor cu miere si nuci, dar si salatile din gradina ursului pentru care sigur ma mai intorc pe acolo...

Printre aspectele mai putin placute se numara aglomeratia de terase de prost gust cu mici si bere din partea mai comerciala a promenadei si Elvisii dubiosi care se produceau seara pe aceleasi terase. Ceea ce nu ne-a oprit sa ne petrecem serile la un pahar de vin bun, ascultand marea, pe terasa mai sus-pomenita.

Ne-am mai rasfatat cu doua descinderi la Dalboka, ferma de midii de pe malul marii, unde ne-am ghiftuit cu de toate si-am uitat de orice neplaceri in compania unui paharel de tuica de gutui. Si acolo ne-am intoarce oricand, fie si in trecere, la un bors pescaresc.