Zgribuliti dar foarte relaxati si departandu-ne tot mai mult de noianul de griji, ganduri si nemultumiri din viata de zi cu zi pe care o parasisem de doar trei zile, am plecat spre Zadar, dar nu in zadar :) Ne-am oprit pe drum, intr-un satuc la intamplare, sa luam micul dejun pe o terasa de localnici (cam ca la noi in Moldova, insa in loc de votca oamenii locului incepeau ziua cu o cafea) si am avut parte de sandwichuri delicioase si gigantice, langa o kava acceptabila (2 persoane, 5 euro). La drum, pe autostrada prin munti, printr-un tunel de 5,6 km, am ajuns in cele din urma la mare. In Zadar ne-am gasit usor pensiunea (Maria, cu ventilator in loc de a/c, apa calda numai uneori si mic dejun economic, cu suc de portocale din prafuri) si ne-am lasat bagajele, recunoscatori pentru locul de parcare, apoi am pornit spre mare, sa ne racorim la un ice coffee la o terasa umbroasa, chiar pe plaja. Chillout cu briza si clipocit de valuri, la adapost de caldura nimicitoare de pranz, fara alta grija decat de a urmari vapoarele cum vin si pleaca.
Ne-am plimbat apoi fara tinta prin oras, pe stradute pietruite, inguste si pline de farmec, in stilul tuturor oraselor croate de pe riviera Dalmatiei. Pranzul a fost imbelsugat si plin de savoare: salata de caracatita, platou de branza de pe Pag, carpaccio de vitel si muulta limonada, pentru 30 euro la Kornat restaurant, unul dintre locurile fancy, recomandate de toate ghidurile. Pe buna dreptate, a fost absolut minunat.
Dupa inca o ora de plimbare, ne-am suit in turn unde am avut parte de o experienta infricosatoare cand, pe o scara de juma de metru latime, au inceput sa bata clopotele asurzitor, fix cand eram in dreptul lor. De sus, orasul se vedea cu totul altfel, desi platforma de vizionat privelistea era ingrozitor de ingusta. Poze aici. Seara ne-am delectat cu un concert de jazz in piata orasului si o inghetata absolut bestiala, pana ne-a luat somnul.
A doua zi ar fi trebuit sa mergem intr-o croaziera in faimosul arhipelag Kornati, parc national, rezervatie, etc. De fapt, o aglomeratie de vreo 100 si ceva de insulite, cu minim de vegetatie si interesante doar din perspectiva lectiilor de geografie despre tipuri de soluri. Poze aici. Cum vaporul a plecat cu un sfert de ora mai devreme, am luat alta barca, putin mai tarziu, iar intre timp am fost pana la orga marina - cateva trepte care duc din faleza pana in mare, cu diverse labirinturi de tuburi ce, atunci cand vin valurile, au o muzicalitate ciudata, numai buna pentru coloana sonora a unui film cu fantome. Pe barca, ne-am uitat la insule pana ni s-a facut rau (de insule, nu de mare), am facut plaja si baie pe una dintre ele si-am luat pranzul pe vas: gratar cu o salata delicioasa din cartofi fierti, salata verde, alte cateva buruieni neidentificate si otet.
Pe seara am fost la "The Garden" pentru o sesiune de chillout intens, pe saltele, cu ochii la stele si cel mai bun Mojito langa. Clubul consta dintr-o gradina enorma (2,500 mp), cu mese, canapele albe cu perne maaari si saltele confortabile, de pat, puse pe jos, cu masute joase pentru bauturi, cu vedere la mare si nelipsitele vapoare. Frumos era ca toate acestea nu erau deloc inghesuite una-ntr-alta ca sa auzi conversatiile vecinilor, asa ca erai liber sa te lungesti in orice pozitie si sa meditezi asupra diverselor aberatii ce se intampla sa-to treaca prin tartacuta. Cum pe noi ne prinsese somnul , ca forma de relaxare maxima, ne gandeam ce misto ar fi ca, dupa ora 4, sa iti perceapa o taxa ca sa te lasa sa dormi acolo, in aer liber, ca in gradina unor prieteni, sa nu mai trebuiasca sa te tarasti acasa dupa atata bautura si muzica buna. Chillout la superlativ.
Spre casa, am descoperit taxi-barka, reprezentata de un barcagiu care, pentru 0,6 eur, te trecea in partea cealalta circa 100 de metri, intr-o barca de lemn, ca sa nu mai ocolesti vreun kilometru, pe la podul pietonal. Misto mod de a merge acasa, de la club ;)
In ziua urmatoare, din nou la drum, putin mai spre sud, pana la Primosten, loc linistit si under-rated de toate ghidurile turistice. Nu puteai arunca un ac insa de multimile de turisti care ii dadeau un aer de statiune estivala. Dupa ce am tot batut inutil la porti in orasul vechi fara sa gasim nimic liber, ne-am cazat intr-un apt de doua camere, confo
rtabil si racoros, intr-o casuta de pe deal (55 eur, cu a/c, parcare, etc). La 10 minute de plimbare de centru, cu terasa, umbreluta si sezlonguri, precum si vedere la orasul vechi. Charming :)Ne-am facut plinul de cumparaturi la Konzum ("the Croatian word for supermarket" - genial copy), ne-am plimbat pe stradute si am descoperit o terasa boema, de cinci mese de lemn pictat, unde am mancat bruschette minunate cu 4 eur. Era genul de business de familie unde el (genul de marinar pensionat, grasut si binevoitor, cu crocsi galbeni) gatea light food (gen fish & chips) in vreme ce ea lua comenzi, aducea vin, se intretinea cu clientii si mustruluia catelul din dotare. Poze aici.
Orasul vechi fiind situat pe o insula (lipita artificial de tarm acu cateva sute de ani), ne-am lansat intr-o plimbare de seara pe promenada ce inconjura insulita. Am depasit galagioasele restaurante cu specific italian, pline-ochi de turisti agasanti si am prins apusul de soare chiar in extremitatea indepartata a insulei, intr-o liniste adanca si relaxanta. Am luat cina la Promenada, restaurant exclusivist si foarte popular, insa cu un bucatar extrem de priceput, care ne-a pus in fata o excelenta supa de peste (3,5 eur) si alte minunatii. Am schimbat privelistea de la Promenada cu privelistea din balcon, unde o sticla de vin ne-a tinut la povesti pana tarziu, cu ochii la luminitele din orasul vechi.
Later edit: La Primosten am descoperit o carciuma draguta, cu vin ghiurghiuliu si ieftin (10 kn paharul) si branzeturi bune de tot. De bun ce era si vinul, s-a facut tandari si celalalt obiectiv, de 50mm, noroc ca am putut reconstitui si remedia cu super glue.
Later edit - 2: Intr-o dupa-amiaza am fost si la Trogir, unde ne-a placut mult atmosfera de miniatura medievala si senzatia de dolce far niente... Poze aici.
